deconcertat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. déconcerté)
Etimologie: (fr. déconcerté)
1. care este surprins până la punctul de a-și pierde încrederea, de a nu mai ști ce să facă; tulburat, dezorientat, perplex.
2. (antonime) dezinvolt, sigur.